Sf. Mucenici Pasicrat, Valentian, lulius şi a celor împreună cu dînşii

Acestia toti au fost soldati romani. Ei toti au luat mucenicia pentru Hristos în Dorostolul macedonean, cam pe la anul 302. Cînd fratele lui Pasicrate, Papian, care de frica chinurilor s-a lepadat de Hristos, a început sa-1 îndemne pe Pasicrate sa se lepede si el si sa ramîna viu, Sfîntul Pasicrate i-a raspuns: „Departeaza-te de la mine; tu fratele meu nu esti!" Pasicrate si Valentian au fost amîndoi omorîti, împreuna, prin taierea capetelor. La judecata, Sfîntul lulius a zis: „Eu veteran roman sînt; timp de douazeci si sase de ani mi-am slujit împaratul cu credinta si deci, daca i-am fost credincios celui mai mic, cum dar acum nu-i voi fi credincios Celui mai mare?" - adica împaratului Ceresc, Hristos Dumnezeu. Dupa aceasta, Nicandru a fost adus înaintea prefectului Maximus. Sotia lui Nicandru îl întarea, îl încuraja si îl sprijinea pe sotul ei sa moara pentru Hristos. „Babo nebuna!" i-a strigat ei ca o fiara Maximus: „Zici asta ca sa-ti iei alt barbat!" Atunci femeia i-a raspuns: „Atunci porunceste slugilor tale sa ma ucida pe mine mai înainte decît pe barbatul meu!" Marchian a fost si el omorît împreuna cu Nicandru. Sotia lui Marchian s-a apropiat de esafod, plîngînd si cu pruncul în brate. Marchian si-a sarutat fiul si s-a rugat lui Dumnezeu: „O Atotputernice Doamne, Tie îti încredintez pe fiul meu!" Dupa aceasta, ei au fost decapitati, iar sufletele lor s-au stramutat în împaratia Cereasca a lui Hristos