Sf. Cuvios Erasm din Pecerska

Sfîntul Erasmie a fost monah la Mînastirea Pesterilor din Kiev. El a mostenit o mare avere de la parintii lui, pe care a cheltuit-o toata la zidirea si împodobirea sfintelor biserici, si mai cu seama la îmbracarea în aur si argint a sfintelor icoane. Cînd dupa toate acestea a saracit cu totul, a fost dispretuit de toti. Diavolul îi soptea ca si-a risipit toata averea în zadar ; ca în loc sa o dea saracilor, el a cheltuit-o pe împodobirea bisericilor. Erasmie a cazut victima acestei înselari si a început sa se dispretuiasca pe sine, cazînd într-o deznadejde fara seama, si începînd sa traiasca la întîmplare si fara de rînduiala. La ceasul mortii lui, fratii sau adunat în jurul lui si au început sa vorbeasca între dînsii despre pacatele lui de care el însusi nu fusese constient. Deodata el s-a ridicat în capul oaselor si a zis : « Parintilor si fratilor, asa este, precum spuneti, sînt pacatos si nu am pocainta, dar priviti, Sfîntul Antonie si Sfîntul Teodosie au sosit înaintea mea, iar Maica lui Dumnezeu mi-a zis ca Dumnezeu mi-a mai îngaduit timp de pocainta». Maica Domnului a mai grait catre el si aceste cuvinte de întarire: «Pe saraci pururea îi aveti cu voi pretutindeni, dar bisericile mele, nu».