Sfintei Muceniţe Anisia

Ea s-a nascut la Tesalonic, din parinti nobili si bogati, cetateni de frunte ai cetatii. Ea a fost crescuta cu mare evlavie întru toata curatia Credintei Crestine. Ramînînd orfana de la o frageda vîrsta, ea s-a închinat pe sine cu totul rugaciunii si cugetarilor dumnezeiesti în propria ei casa. Arzînd de dragoste pentru Hristos, ea îsi zicea adesea întru sine: „O, cît de mincinoasa este viata tineretii, întru care fie te smintesti, fie smintesti pe altii! Cu cît mai buna este batrînetea! Iar sufletul meu se umple de tristete vazînd cît trebuie sa astept pîna ce voi urca la Domnul." Ea si-a vîndut toate averile, a împartit venitul saracilor, si a vietuit dupa aceea numai din munca mîinilor ei. Ea postea cu strictete, dormea foarte putin, si se ruga neîncetat cu lacrimi. Cînd se biruia de somn, îsi zicea: „Groaznic este sa ma las biruita de somn, cîta vreme dusmanul meu pururi vegheaza!" în acea vreme raul împarat Maximian a decretat ca oricine poate sa ucida în voie crestini oriunde îi va afla, fara nici o judecata si nici o sentinta. Fecioara sfînta Anisia a iesit din casa ei odata ca sa mearga la Sfînta Slujba a Bisericii. Aceea a fost ziua unui necurat festival pagînesc închinat soarelui. Un soldat imperial, vazînd-o foarte frumoasa, s-a apropiat de ea cu obraznicia desfrînarii, si a întrebat-o cum o cheama. Ea si-a facut semnul Sfintei Cruci si a zis: „Sînt roaba lui Hristos si grabesc la Biserica." Apropiindu-se necuratul acela si începînd a-i grai necurate graiuri, fecioara 1-a îmbrincit si 1-a scuipat în fata. Atunci soldatul a înjungheat-o cu sabia în coasta si a ucis-o pe loc. Aceasta sfînta fecioara mucenita s-a încununat cu cununa vesnicei slave la anul 298. Ea a fost luata de crestini si îngropata cu cinste, iar sufletul ei petrece fericit în Ceruri. Deasupra sfintelor ei moaste s-a înaltat o slavita biserica.