Sf. Cuvios Dositei

Acest Sfînt Cuvios Dositei a fost ucenicul slavitului Avva Dorotei, cel traitor în marea obste a Cuviosilor Serdie, loan si Varsanufie cel Mare. Dositei era din familia foarte bogata si slavita a unui general, si a venit odata la Ierusalim, împreuna cu ea, sa se închine Sfîntului Mormînt. La Ierusalim aflîndu-se, si pe cînd privea la icoana înfricosatei Judecati zugravita pe peretele unei sfinte biserici, o femeie îmbracata în strai de purpura s-a apropiat de el si a început sa-i tîlcuiasca icoana. La sfîrsit, înainte de a se îndeparta, i-a spus tînarului Dositei, daca doresti sa scapi de aceste munci, sa postesti si sa te rogi deseori, si te vei mîntui. Acea distinsa doamna era Sfînta Fecioara Maria, de Dumnezeu Nascatoarea. Inima tînarului Dositei s-a aprins atunci de focul rîvnei celei dumnezeiesti, si a dorit sa se faca monah. Cuviosul Dorotei 1-a primit ca frate în mînastire, poruncindu-i sa se lepede cu desavîrsire de voia lui si sa se supuna parintelui duhovnicesc harazit lui. Timp de cîteva zile, 1-a lasat sa manînce cît pofteste, spunîndu-i: «Manînca cît poftesti, numai sa-mi spui cît maninci», ceea ce Dositei a si facut. Dupa acele zile, Avva i-a poruncit lui Dositei sa-si reduca portia zilnica de hrana cu un sfert. Dupa ce Dositei s-a obisnuit cu portia redusa, Avva i-a poruncit sa-si mai reduca hrana zilnica cu înca un sfert, si tot asa, pîna cînd Dositei a ajuns sa se multumeasca cu hrana putina, dupa masura calugarilor. Caci zicea Avva Dorotei: «Mîncatul este o obisnuinta, iar omul manînca atîta cît este obisnuit sa manînce». Cuviosul Dositei s-a mîntuit prin ascultarea cea desavîrsita pe care a avut-o fata de duhovnicul sau. El a ramas pentru toate generatiile urmatoare o pilda de ascultare, devotament si dragoste fata de parintele cel duhovnicesc. El s-a mutat la locasurile cele ceresti la o vîrsta tînara, în veacul al saselea.