Sf. Mucenic Andrei Stratilat

Sfîntul Andrei a fost tribun si ofiter de rang înalt în armata imperiala a Romei, în timpul împaratiei lui Maximian. El a fost de neam sirian, si a facut parte din armatele locate în Siria. Cînd persanii s-au constituit într-o amenintare militara la adresa Imperiului Roman, lui Andrei i s-a încredintat comanda unei armate de aparare a Imperiului. De aceea el a fost ridicat la rangul de „Stratilat", ceea ce înseamna general. Andrei era în taina Crestin, desi înca nu primise Sfîntul Botez. El avea credinta totala în Hristos lisus Cel înviat, si si-a ales în subordinea sa numai unitati formate din militari de elita, înaintea bataliei, el si-a instruit soldatii, aratîndu-le ca, daca din mijlocul vîltorii bataliei vor chema Numele Unuia Dumnezeu Celui Viu, lisus Hristos, dusmanii se vor împrastia ca praful si ca pulberea înaintea lor. Cu adevarat el le-a insuflat rîvna sfinta ostenilor lui, pentru Dumnezeu si pentru comandantul lor, Andrei. Ei L-au chemat pe Domnul Dumnezeu lisus Hristos în ajutor, si asa au pornit la atac. Armata persana a suferit atunci o înfrîngere zdrobitoare, fiind distrusa complet. Cînd Andrei a intrat biruitor în Antiohia, unii mîncati de invidie 1-au denuntat pe Andrei ca este în taina crestin. Deputatul imperial 1-a convocat pe Andrei la curte, iar Andrei a marturisit acolo pe fata si cu vitejie credinta lui în Hristos. El a fost pentru aceasta torturat cu salbaticie si aruncat în temnita, iar dupa aceea trimisul imperial i-a scris imperatorului de la Roma cele despre Andrei. Cunscînd marele respect de care se bucura Andrei în rîndurile întregii armate, pe care Andrei o putea misca la actiune cu un simplu gest, împaratul a scris reprezentantului sau de la Antiohia sa îl elibereze imediat pe Andrei din închisoare si sa astepte alta împrejurare si sa gaseasca alte motive spre a-1 ucide. Andrei a aflat despre sfatul împaratului si despre comanda lui prin descoperire dumnezeiasca. Eliberat din temnita fiind, Andrei si-a luat armata, formata din doua mii cinci sute nouazeci si trei de militari de elita, si au pornit spre Tarsul Ciliciei, unde cu totii au primit Sfîntul Botez din mîinile Episcopului Petru al Tarsisului. Prigoniti si acolo de autoritatile imperiale, Generaluul Andrei si armata lui au urcat mai adînc în Armenia, în Muntii Taurus. Armatele romane i-au ajuns pe cînd ei se rugau într-un defileu din acei munti, si i-a decapitat pe toti. Nici unul dintre ei nu a schitat macar vreun gest de aparare, ci cu totii au baut linistiti si cu bucurie paharul muceniciei pentru Hristos. In acel defileu, unde a curs ca apa sîngele acelor mii de mucenici, a izbucnit un izvor de ape vindecatoare prin care s-au curatit de boli multime de popor. Episcopul Petru a venit acolo în taina, însotit de clerici ai sai, si au îngropat cu cinstita rînduiala de înmormîntare pe toti mucenicii, chiar pe locul unde au fost omorîti. Murind cu cinste, ei cu totii s-au încununat cu cununile biruintei si s-au stramutat întru locasurile cele slavite gatite lor în ceruri de cître împaratul Slavei, Hristos.