Sf. Sampson Primitorul de Străini

Acest sfînt s-a nascut din parinti foarte nobili si extrem de bogati din Roma cea veche, cetate în care si-a facut si stralucitele studii ale stiintelor acelui timp, închinîndu-se pe sine mai ales stiintei medicale. Sampson a fost un medic foarte milostiv si fara de arginti, dîndu-le bolnavilor lui nu doar medicamente trupului, ci si sufletului. El pe toti pacientii lui îi sfatuia sa împlineasca cu scumpatate cerintele Sfintei Credinte a lui Hristos. El mai tîrziu s-a stramutat la Constantinopole, unde a locuit într-o casa mica, din care, întocmai cum soarele îsi trimite razele sale pretutindeni, asa si el trimitea milosteniile lui în toate tinuturile, milostenii de bani, sfat, nadejde, leacuri eficace si în general, tot ajutorul celor neajutorati si cu trupul, si cu sufletul, însusi Patriarhul a auzit de marile virtuti ale acestui barbat si 1-a sfintit preot. La acea vreme s-a întîmplat ca împaratul lustinian cel Mare s-a îmbolnavit, si toti medicii curtii imperiale credeau ca este o boala incurabila. Atunci împaratul s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi si cu caldura, si Dumnezeu i-a descoperit în vis ca Sampson este acela care îl va vindeca. Cu adevarat, aflînd împaratul despre Sampson, 1-a chemat de îndata la curtea imperiala. Batrînul Sampson a sosit si, punîndu-si mîna peste locul bolnav, împaratul s-a însanatosit. Cînd împaratul a poruncit ca acest medic-preot sa fie coplesit cu daruri, Sfîntul Sampson a multumit, dar nu a primit nimic, si i-a zis: „O împarate, eu însumi am avut multe bogatii de aur si argint si alte mari bunuri, dar le-am lasat pe toate pentru dragostea lui Hristos, ca sa cîstig viata cea vesnic bogata si nestricacioasa." Cînd împaratul a insistat si a zis ca voieste sa-i daruiasca orice voieste, atunci Sfîntul Sampson 1-a rugat pe împarat sa-i zideasca o casa pentru saraci, în acea casa, care s-a zidit, Sfîntul Sampson i-a îngrijit pe saracii din ea asa cum parintele îsi îngrijeste copiii. Lui îi era fireasca milostenia pentru saraci si pentru neajutorati. La sfîrsit, acest barbat sfînt, plin de toate virtutile si harurile cele ceresti, s-a odihnit cu pace în a douazeci si saptea zi a lunii iunie din anul 530, si a fost îngropat în biserica Sfîntului Mucenic Mochie, ruda lui. Dupa sfînta sa adormire, Sfîntul Sampson s-a înfatisat multor oameni care îl chemau în ajutor în nenorocirile lor.