Cuviosului Isaac Sirul

(întîiul Sfînt Cuvios Isaac Sirul se pomeneste la 28 ianuarie.) Despre acest sfînt cuvios Isaac Sfîntul Grigorie Dialogul ne da unele amanunte. El a sosit în Italia la vremea stapînirii gotilor, si a intrat într-o biserica din Spoleto ca sa se roage. El 1-a rugat pe paracliser sa-i dea voie sa ramîna închis în biserica peste noapte. Asa a stat el întreaga noapte la rugaciune, în acelasi loc. Lucrul s-a întîmplat si în a doua, si în a treia zi. Dar paracliserul 1-a numit prefacut si 1-a lovit cu pumnul. Pe data însa paracliserul a înnebunit. Vazîndu-1 cum se chinuie, Isaac a îngenunchiat asupra lui, duhul necurat a iesit din paracliser si acesta s-a ridicat sanatos. Auzind de aceasta nemaipomenita întîmplare întreaga populatie a orasului s-a îngramadit sa-1 vada pe acest strain uimitor. Ei i-au oferit averi si domenii, dar Sfintul nu a acceptat nimic, a refuzat toate ofertele si s-a retras într-o padure, unde si-a construit o coliba. Acea coliba repede a devenit centrul unei mari mînastiri. Odata, el a cerut fratilor sa duca toate sapaligile în vie si sa le lase acolo, în urmatoarea zi, cuviosul împreuna cu fratii au iesit la vie luînd cu ei de mîncare. Fratii erau uimiti. Pentru cine putea fi mîncarea, din moment ce la vie nu trimsesera lucratori? Dar sosind acolo, ei au vazut ca lucrau de zor tot atîtia lucratori cîte sapaligi lasasera ei în vie cu o zi înainte. Caci iata ce se întîmplase: acei oameni erau hoti, al caror gînd fusese sa vina si sa fure sapaligile, dar prin puterea lui Dumnezeu ei au ramas locului si s-au simtit fortati si obligati sa sape cu rîvna la acea vie, toata noaptea, într-o alta împrejurare, doi oameni pe jumatate goi au venit la cuviosul Isaac si iau cerut haine sa se acopere. Sfintul a trimis un frate la un copac scorburos ce se afla pe marginea drumului, ca sa scoata din acea scorbura orice va gasi în ea. Fratele a mers, a gasit straie în scorbura si le-a adus la staretul sau. El le-a luat si le-a daruit cersetorilor. Cersetorii au ramas cu totul rusinati cînd si-au recunoscut propriile lor haine, pe care le ascunsesera în acea scorbura. Alta data, un om a trims în dar la mînastire printr-un monah doi stupi de albine. Dar monahul 1-a ascuns pe unul din ele undeva pe drum, si a intrat în mînastire cu un singur stup, pe care 1-a adus în fata staretului. Sfintul i-a zis: „Baga de seama la drumul de întoarcere, caci în stupul pe care 1-ai lastat pe cale s-a strecurat un sarpe. Baga de seama sa nu te muste cînd vei ajunge la el."