împaratul Roman, care a domnit în Bizant la începutul veacului al zecelea, 1-a avut fiu pe Teofilact, care era în vîrsta de saisprezece ani atunci cînd Patriarhul Stefan a murit, împaratul a voit ca fiul lui sa urce pe scaunul patriarhal, caci acestei chemari îl menise el înca de cînd se nascuse. Totusi, avînd în vedere frageda vîrsta a baiatului, împaratul se rusina sa ceara aceasta. Tronul patriarhal i-a revenit lui Trifon, un batrîn simplu dar plin de credinta si cu suflet curat. Trifon a ramas în scaunul patriarhal timp de trei ani. Cînd fiul împaratului a ajuns la vîrsta de douazeci de ani, împaratul s-a gîndit sa-1 înlature cu orice pret pe Trifon si sa-1 aseze în locul lui pe Teofilact. Dar sfîntul lui Dumnezeu, Trifon, nu a voit sa lepede de buna voie tronul patriarhal, din motivul ca i se parea scandalos ca un copil sa fie ridicat la o asemenea greutate a responsabilitatii, care era aceea de patriarh. Prin intrigile unui ticalos episcop, simplul batrîn Trifon a fost determinat sa dea o semnatura în alb. Mai tîrziu, la cancelaria imperiala, deasupra acelei semnaturi a fost înscrisa asa-zisa cerere de demisie a patriarhului Trifon, care aparea semnata chiar de el. Urmarea acestei nelegiuiri a fost un mare scandal si o mare confuzie în popor, caci tot clerul si poporul erau de partea batrînului Trifon, omul lui Dumnezeu. Dar împaratul 1-a trimis cu forta la o mînastire pe batrînul patriarh, urcîndu-1 în scaunul arhieresc pe fiul sau. Sfintul Trifon a vietuit pustniceste în acea mînastire înca doi ani si cinci luni, mutîndu-se la Domnul în anul 933.




Back

PayPal