Sfantul parintele nostru Ravula s-a nascut in cetatea Samosata si a primit invatatura de la un oarecare Varipsava, care era un barbat insemnat. Ravula vorbea limba siriana si din varsta frageda dand dovada de viata virtuoasa, s-a facut monah si, retragandu-se prin munti si pesteri, petrecea ca marele Ilie si ca marele Ioan Botezatorul. Dupa cativa ani, ducandu-se in Fenicia, impreuna cu un alt frate, si stralucind si mai luminat cu faptele bune, fara de vrerea lui a ajuns cunoscut tuturor. Pentru aceasta, cu ajutorul imparatului Zenon si a lui Ioan episcopul Beritului, a facut o manastire in mijlocul muntelui. Si astfel Ravula si cei impreuna cu el, s-au aflat in mijlocul inchinatorilor la idoli; pe de o parte dojenindu-i, iar pe de alta sfatuindu-i, mai pe toti locuitorii de acolo i-au adus la cunostinta lui Dumnezeu. Aceasta a fost cea dintai fapta vestita a fericitului. Iar dupa moartea lui Zenon, a luat sceptrul imparatiei Anastasie. Cu ajutorul acestuia, sfantul a facut o alta manastire in Bizant, care s-a numit Ravula, si a mai intemeiat si alte manastiri in multe locuri. Acest fericit era osarduitor intru toate, cucernic, bland, primitor, invatator, fara de manie, milostiv, iubitor de frati si plin de milostivire catre toti. Si cu orice fel de mestesugire ar fi cautat vicleanul diavol, sau cu vreo patima pe ascuns sa-l supere, el fiind un foarte bun cunoscator al Scripturii celei vechi si al celei Noi, alegand zicerile cele impotriva patimii si aducandu-le la indeplinire, izgonea supararea lui. Asa era fericitul acesta. Si a trait pana in vremea lui Iustinian cel mare, care a zidit sfanta Sofia. Si ajungand la optzeci de ani, si traind putin dupa aceasta, a auzit glas de sus zicandu-i: "Veniti catre Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi". Acest glas auzindu-l a zacut putin, si s-a mutat catre Domnul.




Back

PayPal