Sf. Pavel Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului

Zăcînd Fericitul Patriarh Alexandru pe patul cel de moarte, turma lui cea strînsă lîngă dînsul, îngreunată de durere, 1-a întrebat pe cine voieşte să lase păstor în urma lui, spre păstorirea turmei celei rămase orfane a lui Hristos? Atunci de Dumnezeu purtătorul Ierarh a răspuns: „De veţi voi bărbat dumnezeiesc şi înţelpt, puternic să vă înveţe pe voi adevărul şi luminînd cu virtuţile ca sfeşnicul scos de sub obroc, să îl alegeţi pe Pavel; iar dacă veţi voi un bărbat potrivit după socotelile cele din afară, atunci acesta este Macedonie." Poporul 1-a ales pe Pavel. Din nefericire însă Pavel nu a fost acceptat de urîtorii de Dumnezeu ereticii arieni, şi nu a fost acceptat nici de Constanţiu, care se afla atunci la Antiohia. Pavel a fost în scurt timp scos din scaun, şi a fost nevoit să se refugieze la Roma, împreună cu Sfintul Athanasie cel Mare. La Roma Papa Iulian şi împăratul Constans i-a primit pe aceşti sfinţi cu căldură şi au fost de un gînd şi o inimă cu ei întru ţinerea sus a Curăţiei Ortodoxiei, împăratul Constans şi Papa Iulian 1-au susţinut pe Sfîntul Pavel şi au determinat repunerea lui în scaunul patriarhal de la Constantinopol. Dar după moartea lui Constans necuraţii arieni şi-au scos iar capetele şi au uneltit surghiunirea Sfîntului Pavel la Cucusus, în Armenia. Acolo, pe cînd Sfîntul Pavel se afla odată la slujirea Sfintei Liturghii, necuraţii şi băutorii de sînge nevinovat, arienii, au năvălit precum cîinii în biserică şi 1-au sugrumat pe Sfîntul Patriarh cu omoforul său. Anul a fost 351. La anul 381, în timpul domniei împăratului Theodosie, moaştele Sfîntului Pavel Mărturisitorul au fost mutate la Constantinopol, iar la anul 1236 ele au fost aduse la Veneţia, unde se află şi în ziua de astăzi. Credincioşii şi iubiţii lui clerici, preotul Marcian şi notarul [secretarul] Martirie (pomeniţi la 25 octombrie) au fost omorîţi şi ei la scurt timp după Părintele şi Patriarhul lor.