Sf. Gherman, patriarhul Constantinopolului

Acest Gherman a fost fiul unui mare senator imperial, care a fost ucis de împaratul Constantin Pogonatul. Acelasi rau împarat 1-a castrat pe Gherman, aruncîndu-1 în exil fortat la o mînastire. Ca monah, Gherman a stralucit ca o stea luminoasa prin curatenia si nevointele vietii si prin lucrarile sale cele bune. Din aceasta pricina, el a fost ales ca întîiul episcop al Cizicului. Cînd Anastasie al II-lea a fost încununat împarat, Gherman acesta a fost ales Patriarh al Constantinopolelui. Ca patriarh, 1-a botezat pe pruncul cu rau nume Copronim, care la vremea botezului a spurcat apele sfinte cu necuratie, scapîndu-se. Atunci patriarhul a prorocit ca acest copil, cînd va ajunge împarat, va introduce erezie necurata în Sfînta Biserica, dupa cum s-a si întîmplat. Cînd Copronimul [cel nu nume de excremente] a ajuns pe tronul imperial, el a redeschis erezia iconoclasta. Leon Isaurul, tatal Copronimului, a fost cel care a initiat prigonirea cinstirii sfintelor icoane [erezia iconoclasta], iar cînd Sfîntul Gherman acesta i s-a împotrivit, împaratul a strigat cu obraznicie: „Eu sînt împarat si preot!", si 1-a scos pe Sfîntul Gherman din scaunul sau patriarhal, surghiunindu-1 la o mînastire îndepartata. Acolo Sfîntul Gherman a mai trait timp de zece ani pîna cînd, la anul 740, Domnul 1-a chemat la Sine pe acest mare nevoitor si aparator al Bisericii, în locasurile Sale ceresti.