Sfîntul Atinoghen a vietuit într-o mînastire de linga cetatea Sevastei împreuna cu zece ucenici ai sai. în timpul domniei lui Diocletian, la Sevastia a sosit Filomarh, un prigonitor sîngeros al crestinilor. El a arestat si a ucis multi crestini din cetate. Cînd 1-a vazut pe Atinoghen si pe ucenicii lui, el i-a poruncit Batrînului sa aduca jertfe idolilor ca sa nu piara, asa cum pierisera si ceilalti crestini. Atinoghen i-a zis: „O, prigonitorule, cei de care zici ca au pierit nu au pierit deloc, ci se afla acum în ceruri, bucurîndu-se cu îngerii." Chiar atunci, o caprioara pe care Atinoghen o hranea uneori cu mîna lui a fugit repede înspre el, si, vazîndu-1 în acele chinuri, a început sa plînga. Aceasta fiindca pîna si fiarele muntilor erau mai simtitoare fata de chinurile mucenicilor lui Hristos decît paginii locuitori ai oraselor. Dupa torturi cumplite, în timpul carora un înger al lui Dumnezeu îi întarea pe mucenici, ei au fost cu totii decapitati, mai întîi preotii si ucenicii lui Atinoghen, apoi Atinoghen însusi. Ei cu totii s-au stramutat la Patria cea Cereasca la anul 311.




Back

PayPal