Aceasta Sfînta Marta a fost mama Sfîntului Simeon de la Muntele Minunat (praznuit la 24 mai). Arzînd cu tot sufletul de dragostea lui Dumnezeu si credinta cea întru El, ea nu a voit sa se gîndeasca la casatorie. Cînd parintii ei au logodit-o cu un tînar, Marta s-a gîndit sa paraseasca în taina casa parintilor ei si sa fuga în pustie. Dar ei i s-a înfatisat Sfîntul loan Botezatorul si înaintemergatorul Domnului, care a sfatuit-o sa împlineasca dorinta parintilor ei si sa se casatoreasca, ceea ce Marta a împlinit. Din aceasta nunta s-a nascut minunatul Sfînt Simeon, marele nevoitor din Muntele Minunat. Sfînta Marta a avut pururea obiceiul de a se scula la miezul noptii pentru a-si aduce rugaciunea înaintea lui Dumnezeu. Ea pururea miluia saracii, cerceta orfanii, slujea bolnavilor. Cu un an mai înainte de sfînta ei adormire, ea a vazut multime de îngeri cu luminari în mîini, si a aflat de la ei despre cînd va fi ceasul iesirii ei. Auzind aceasta, Marta s-a închinat mai cu dinadinsul postului si rugaciunii, si cu mai mare rîvna faptelor ei celor bune. Ea a adormit cu pace la anul 551 dupa Hristos, si a fost îngropata la piciorul stîlpului pe care s-a nevoit fiul ei, Stîlpnicul Simeon. Dupa fericita ei adormire, ea a venit de multe ori la cei bolnavi si suferinzi, povatuindu-i ce sa faca. Cea mai mare minune a ei care s-a însemnat a fost aceea cînd s-a înfatisat înaintea staretului mînastirii în care se afla Simeon. Dupa adormirea Cuvioasei Marta, staretul a asezat o candela la racla ei, cu fagaduinta ca aceasta candela sa nu fie lasata niciodata sa se stinga. Dar dupa o vreme, din trîndavia oamenilor, candela s-a stins. Atunci staretul s-a îmbolnavit, iar Sfinta a venit la el si i-a zis: "Pentru ce nu pastrezi candela aprinsa la mormîntul meu? Sa cunosti, sfintite parinte, ca nu eu am nevoie de candela pururi nestinsa din partea oamenilor, caci fost-am aflata vrednica înaintea lui Dumnezeu, Lumina cea Cereasca si Vesnica; ci oamenii au pururea nevoie sa pastreze aprinsa candela la mormîntul meu. Caci asa facînd, ei ma silesc ca pururea sa ma rog înaintea lui Dumnezeu pentru ei.» Vadit este asadar, ca scopul pentru care noi ne rugam sfintilor este acela de a-i sili mereu, ca pe unii care sînt mai vrednici decît noi, sa se roage pururea lui Dumnezeu pentru mîntuirea sufletelor noastre.




Back

PayPal