Alexandru si Antonina erau amîndoi din Alexandria. Antonina era o cinstita fecioara, iar Alexandru, soldat imperial. Ei erau amîndoi crestini. Antonina a fost adusa la judecata si torturata. Cînd au aruncat-o în temnita, Alexandru, la porunca unui înger al lui Dumnezeu, s-a dus la acea temnita (desi el pîna atunci nu o cunostea pe Antonina), a acoperit-o cu mantia lui militara si i-a zis sa-si plece capul ca astfel sa poata iesi printre garzile închisorii. Asa a scapat fecioara, iar Alexandru a ramas în temnita în locul ei. Dupa aceea 1-au scos pe Alexandru înaintea judecatorului si 1-au torturat pentru credinta lui în Hristos. Auzind acestea, Antonina a alergat înaintea judecatorului, care i-a torturat pe amîndoi cu chinurile cele mai cumplite. El le-a taiat mîinile, i-a biciuit goi, le-a ars ranile la flacara luminarilor, iar la urma le-a uns trupurile cu catran si le-a dat brînca într-o groapa în care ardea foc mare, acoperindu-i dupa aceea cu pamînt. Ei au luat cu cinste mucenicia pentru Hristos si s-au stramutat la locasurile cele ceresti ale împaratului Vesnic la anul 313, în trei zile ale lunii mai. Festus, judele cel rau, a amutit cu totul în ceasul mortii mucenicilor, si tot în aceal ceas în el a intrat diavolul care, chinuindu-1 timp de sapte zile, la urma 1-a omorît.




Back

PayPal