Sf. Martin Marturisitorul, papa al Romei

Martin a fost intronizat Papa al Romei în ziua de 5 iulie a anului 649, pe vremea cînd Ortodoxia lupta cu ereticii monoteliti, care sustineau ca în Domnul nostru întrupat actioneaza o singura vointa, în imperiul roman în acea vreme împaratea Constans al Doilea, nepotul de fiu al împaratului Heraclie. La Constantinopole patriarh era Pavel. Spre a potoli furia monotelitilor, împaratul compusese un volumas intitulat „Typos", care era foarte favorabil ereticilor. Papa Martin a convocat un Sinod format din 105 episcopi, care au dat anatemei „Typos-ul" împaratului, în aceeasi vreme, Papa Martin a scris o scrisoare Patriarhului Pavel, implorîndu-1 sa se tina de curatenia Marturisirii Ortodoxe si sa- 1 sfatuiasca pe împarat sa renunte la sofisticaria lui eretica. Aceasta scrisoare i-a mîniat si pe împaratul Constans si pe Patriarh, împaratul 1-a trimis pe comandantul Olimpius la Roma spre a-1 aduce legat pe Papa la Constantinopol. Comandantul nu a avut îndrazneala sa-1 lege pe Papa, dar a mituit un soldat sa-1 omoare în biserica cu sabia, la vremea savîrsirii Sfintei Liturghii. Cînd soldatul a intrat în biserica cu sabia ascunsa sub haina, el a orbit pe data. Astfel s-a izbavit atunci de moarte Papa Martin al Romei, prin Purtarea de Grija a lui Dumnezeu. Tot în acele zile sarazinii atacau Sicilia: comandantul Olimpius a trebuit sa mearga într-acolo, unde si-a aflat imediat moartea. Apoi, prin intrigile ereticului patriarh Pavel, împaratul a trimis alt comandant la Roma, pe Theodor, care avea sarcina sa- 1 aduca legat la Constantinopol pe Papa Martin, sub acuzatia ca a complotat cu sarazinii pentru rasturnarea puterii imperiale si ca nu o cinsteste pe Maica Domnului. Cînd comandantul a sosit la Roma si a citit acuzatiile în auzul Papei si întregii sale suite, Papa Martin le-a înfierat ca pe niste insulte, zicînd: „Cu sarazinii, dusmanii lui Hristos, nu avem nici o partasie. Cît despre Preacurata Maica a Dumnezeului nostru lisus Hristos, cei care nu o cinstesc, nu o marturisesc si nu i se închina ei, anatema sa fie asupra lor si în viata aceasta si în cea care va sa fie." Dar comandantul nu a fost impresionat de marturia Papei, pe care 1-a legat în lanturi si 1-a adus la Constantinopol, unde multa vreme a zacut în închisoare, foarte bolnav, suferind de înfometari si de durerea inimii, pîna cînd a fost izgonit în surghiun în salbaticul tinut al Chersonului. în acel cumplit exil Papa Martin a supravietuit timp de doi ani. El a murit în anul 655, înfatisîndu-si sufletul lui curat înaintea Domnului, Caruia îi închinase toata viata lui. Patriarhul Pavel, care se pocaise de ereziile lui, murise cu doi ani mai înainte. Cînd împaratul a venit la el pe cînd se afla pe patul de moare, Patriarhul Pavel si-a întors capul catre perete si a plîns, marturisind ca a pacatuit cumplit împotriva Papei Martin, si rugîndu-1 pe împarat sa-1 elibereze din surghiun.