Sf. Chiriac Sihastrul

El s-a născut în Corint, din părinţii loan şi Eudoxia. Tatăl lui, loan, a fost presbiter, rudenie a lui Petru, Episcopul Corintului. Din frageda lui tinereţe, Chiriac a fost hirotesit citeţ al bisericii catedralei, de către episcop. Citind Sfintele Scripturi, Chiriac se minuna de Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Care îi preaslăveşte pe robii Lui adevăraţi şi Care rînduieşte mîntuirea neamului omenesc. La vîrsta de optsprezece ani, dragostea fierbinte pentru Dumnezeu 1-a purtat pe tînărul Chiriac la Ierusalim. Acolo el a intrat în mînăstirea lui Eustorghie, bărbat dumnezeiesc, care 1-a instruit întru îngereasca vieţuire. După aceea, el a mers şi 1-a cercetat pe Sfintul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare povăţuitor de suflete. Acesta 1-a îmbrăcat în schima monahală şi 1-a trimis la Sfîntul Gherasim de la Iordan, unde Sfintul Chiriac a petrecut timp de nouă ani. După fericita adormire a Avvei Gherasim, el s-a reîntors la Mînăstirea Sfîntului Eftimie, unde a rămas la tăcere timp de zece ani. Apoi, fugind de slava oamenilor, el a mers din loc în loc. In cele din urmă s-a sălăşluit întru nevoinţe la Mînăstirea Sfîntului Hariton, unde şi-a săvîrşit şi alergarea pămîntească, în vîrsta fiind de una sută şi nouă ani. Sfîntul Chiriac a fost nevoitor vestit şi făcător de minuni. El era mare la trup şi foarte puternic, şi a rămas aşa pînă la adînca lui bătrîneţe, în pofida celor mai aspre şi de toată vremea postiri şi privegheri, în pustie el a mîncat ani în şir numai verdeţuri crude. El a fost un mare zilot al Ortodoxiei, dînd pe faţă toate ereziile, mai cu seamă ereziile lui Origen. El a zis despre sine că în toate zilele vieţii lui lumina soarelui nu 1-a văzut mîncînd, nici a apus fiind el supărat pe cineva. După pravila Sfîntului Hariton, monahii mîncau numai o dată în zi, după apusul soarelui. Sfîntul Chiriac a fost un mare luminător al Bisericii, Stîlp al Ortodoxiei, podoaba monahilor, puternic vindecător al bolnavilor, şi blînd mîngîietor al celor întristaţi. După o viaţă lungă întru care a folosit pre mulţi, el s-a strămutat la locaşurile veşnicei bucurii a Domnului său, la anul 557.