Sf. Marelui Mucenic Eustatie Plachida

Sfîntul Eustatie a fost un mare general roman, din timpul împăraţilor Titus şi Traian. El mai înainte de Botezul său s-a numit Plachida. Păgîn fiind, Plachida a fost bărbat foarte drept şi milostiv, precum altă dată Cornelie Sutaşul, cel botezat de Sfîntul Apostol Petru (Fapte 10). Aflîndu-se odată la vînătoare, el a gonit un cerb. Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Plachida a văzut deodată între coarnele cerbului Semnul Sfintei Cruci, iar în urechi a auzit glasul Domnului, Care i-a zis să meargă la un anume preot creştin şi să ia Sfîntul Botez. Generalul s-a botezat, împreună cu soţia şi cu cei doi fii ai lui. Din botez el a primit numele Eustatie. Soţia lui a primit numele Teopista („Credincioasă Domnului"), iar fiii lui s-au numit Theopist şi Agapit. După Botezul lui, Eustatie s-a dus iar la locul cerbului, a îngenunchiat şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru a-1 fi întors la calea adevărului. Făcînd astfel, Eustatie a auzit din nou glasul Domnului, Care i-a zis că va lua muceniceasca moarte pentru Numele Lui, şi 1-a întărit. Atunci Eustatie a părăsit în taină Roma, împreună cu Teopista şi cu fiii, plănuind să se sălăşluiască printre cei umili şi să îi slujească lui Dumnezeu întru smerenie şi străinătate. Sosind în Egipt însă, nenorocirile au început să se abată asupra capului lui. Un barbar a răpit-o de sub ochii lui pe Teopista, iar fiii lui au fost înşfăcaţi de fiare sălbatice şi duşi departe. Barbarul acela însă în curînd şi-a dat necuratul lui suflet, iar vieţile copiilor Dumnezeu le-a păzit prin mîinile unor păstori. Eustatie s-a sălăşluit în Egipt, într-un sat numit Vadisis, şi a vieţuit acolo timp de cincisprezece ani ca lucrător cu mîinile. Barbarii au atacat atunci Imperiul Roman, iar Traian suferea din pricină că nu îl avea pe bravul lui General Plachida, care biruia în orice război. Doi trimişi imperiali au fost însărcinaţi să-1 caute pe Plachida de-a lungul şi de-a latul Imperiului. Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, aceşti ofiţeri, foşti camarazi de arme şi buni cunoscuţi ai lui Plachida, au sosit şi la satul Vadisis, 1-au recunoscut pe Plachida şi 1-au adus împărtului. La comanda unei armate, Eustatie i-a înfrînt pe barbari. Pe drumul de întoarcere către Roma, Eustatie şi-a aflat şi soţia, şi fiii. Intre timp împăratul Traian murise, iar la cîrma imperiului se afla Hadrian. A sosit şi momentul în care Hadrian i-a cerut Generalului Eustatie să aducă jertfe idolilor, dar Eustatie a refuzat, arătînd că este creştin. Hadrian i-a supus pe Eustatie, pe Teopista şi pe ambii fii la torturi bestiale. Ei au fost aruncaţi şi la fiare, dar ele nu le-au făcut nici un rău. Ei au fost la urmă aruncaţi într-un bou de fier încins în foc. In a treia zi, trupurile lor au fost scoase din acel cuptor, întregi şi nearse. Aşa a împlinit acest mare sfînt şi comandant militar cuvîntul lui Dumnezeu: Daţi cele ce sînt ale Cezarului, Cezarului, iar cele ce sînt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu (Luca 20: 25), şi s-a sălăşluit cu sfînta lui familie în împărăţia Veşnică a lui Hristos.