Aceasta a fost o mare păcătoasă care s-a pocăit. Ea a fost de neam egiptean. Ca şi Pelaghia mai sus pomenită astăzi, şi Taisia şi-a petrecut parte a tinereţii ei în mari desfrînări. Dar aceasta i s-a întîmplat Taisiei din pricina mamei ei, care a făcut din fiica ei de mică locaş al diavolilor, în milostivirea Lui însă Domnul, Carele nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, a aflat cale, în Minunata Lui Purtare de Grijă, pentru întoarcerea şi mîntuirea Taisiei. Unul dintre ucenicii Sfîntului Antonie cel Mare, anume Avva Pafnutie Sindonitul, a auzit de viaţa cea prea păcătoasă a Taisiei, şi de mulţimea bărbaţilor care merg la Gheena din pricina ei. El şi-a pus în inimă să o mîntuiască, cu ajutorul lui Dumnezeu. Luînd haine lumeşti, Sfîntul Pafnutie a luat un ban greu de aur şi a intrat în cetate. Taisia, gîndind că acest bărbat îi dă aurul pentru desfrînare, 1-a poftit în cămara ei. Atunci Avva Pafnutie şi-a deschis sfînta lui gură şi a dat pe faţă toate păcatele şi ticăloşia Taisiei, cerîndu-i să-i pară rău şi să se pocăiască. Atunci s-au trezit şi conştiinţa şi inima Taisiei, şi ea a plîns, pocăindu-se cu amar. Ea a împărţit îndată toate multele şi necuratele ei averi muritorilor de foame, şi a intrat în mînăstirea de fecioare la care a dus-o Avva Pafnutie, rămînînd acolo timp de trei ani, închisă singură într-o chilie. Acolo ea a trăit numai cu pîine şi cu apă. Sfîntul Pafnutie a venit şi a cercetat-o cu puţin înainte de moartea ei, scoţînd-o afară din acea chilie, chiar nevrînd ea să iasă. Ea îndată s-a îmbolnăvit, şi după ce a bolit puţine săptămîni şi-a dat sufletul ei cel curăţit în Mîinile lui Dumnezeu. Sfîntul Pavel cel Simplu, un alt ucenic al Sfîntului Antonie cel Mare, a văzut în duh minunatul locaş pregătit de Domnul Taisiei celei pocăite, în ceruri. Sufletul sfinţit al acestei femei s-a înălţat la Domnul la anul 340.




PayPal