Sfantul Apostol Toma

Sfîntul Toma a fost unul dintre Cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Prin neîncrederea lui în învirerea Domnului s-a adus o nouă dovadă a realităţii acestui eveniment sfînt şi înfricoşat. Din pricina îndoirii lui Toma, Domnul înviat S-a arătat pentru a doua oară înaintea ucenicilor Lui, numai şi numai în scopul de a îl convinge şi pe Toma de Slăvită Lui înviere. Domnul a zis atunci către Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mîinile Mele şi adu mina ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Iar Toma plin de cutremur a făcut aşa şi a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! (loan 20: 27-28). După Pogorîrea Duhului Sfînt, şi după ce Apostolii au aruncat sorţi spre a vedea locurile în care fiecare urma să iasă la propovăduire, lui Toma i-a căzut să meargă şi să vestească Evanghelia Domnului în India. El a fost puţin întristat că trebuia să plece atît de departe, dar Domnul i S-a arătat lui şi 1-a întărit, în India Toma a adus pre mulţi la Hristos, atît nobili cît şi popor de jos, şi a întemeiat acolo Biserica lui Hristos, sfinţind episcopi şi preoţi, între alţii, el a convertit şi două femei surori după trup, Terţiana şi Migdonia, amîndouă soţii de mari principi indieni. Din pricina credinţei lor, amîndouă au fost persecutate de soţii lor, cu care, după primirea Sfîntului Botez, nu mai voiau să mai trăiască, în cele din urmă soţii lor le-au dat învoirea să trăiască cum le va plăcea. Astfel eliberate de povara însoţirii, ele au dus vieţi plăcute lui Dumnezeu pînă la moartea lor. Dionisie şi Pelaghia au fost logodnici, dar auzind predicarea apostolului Toma, nu au mai voit să se căsătorească, ci s-au închinat fiecare din ei vieţii ascetice creştine. Pelaghia a sfîrşit muceniţă pentru Hristos, iar Dionisie a fost hirotonit întru Episcop de către Apostolul Toma. Prinţul Mazdai, soţul Terţianei, al cărui fiu, Azan, de asemenea fusese botezat de către Sfîntul Toma, 1-a osîndit pe Apostol la moarte. Mazdai a timiş cinci soldaţi care să-1 ucidă pe Sfîntul Apostol Toma. Ei 1-au săgetat cu lănciile lor, şi aşa şi-a dat Sfîntul Apostol sfîntul lui suflet în mîinile lui Hristos. Mai înaintea morţii lui, el şi ceilalţi Sfinţi Apostoli au fost purtaţi minunat pe norii cerului la Ierusalim pentru înmormîntarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dar Toma a sosit prea tîrziu, de abia după trei zile, şi pentru aceasta a plîns nemîngîiat. La ruga lui ceilalţi apostoli au deschis mormîntul Fecioarei, ca şi el să se poată închina cinstitului ei trup. Dar trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu nu se mai afla în racla în care fusese aşezat: Domnul o luase pre Maica Lui la Locaşurile Sale cereşti. Astfel, întîrzierea Sfîntului Toma a descoperit lumii întregi minunata preaslăvire şi înălţare a Maicii lui Dumnezeu cu trupul la ceruri, tot aşa cum îndoirea lui a întărit în întreaga lume adevărul învierii Domnului Hristos.