Sf. Mare Mucenic Nichita

Acesta a fost de neam got. El a fost ucenicul lui Teofil, Episcopul Goţilor, care a fost unul dintre Părinţii Sinodului întîi Ecumenic de la Niceea [anul 325]. Cînd Athenarik, căpetenia goţilor, a început să îi tortureze pe creştini, Sfîntul Nichita a stat înaintea lui şi 1-a înfierat ca pe un păgîn şi un criminal. Torturat fiind în chip bestial, Sfîntul nu s-a lepădat nicicum de Credinţa Creştină, ci a mărturisit-o cu şi mai multă putere, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui. In timpul torturilor mintea îi era aţintită la Dumnezeu, iar la piept, sub cămaşă, purta o icoană a Preasfintei Născătoare de Dmnezeu cu Pruncul lisus, în care Dumnezeiescul Prunc era închipuit stînd drept, şi ţinînd Sfînta Cruce în Mîinile Lui. Sfîntul Nichita purta la sine această icoană, deoarece însăşi Maica lui Dumnezeu i se arătase şi îl întărise în chinurile lui. La urmă călăul 1-a aruncat pe mucenic în foc, unde el şi-a dat sfîntul lui suflet. Cu toate acestea, trupul lui a rămas nears. Prietenul lui, Marianus, i-a luat trupul, 1-a scos din pămîntul goţilor (care se întindea în Valahia şi Basarabia de astăzi43) şi 1-a dus în Cilicia, în cetatea Mopsuestia. Acolo el a ridicat o sfîntă biserică închinată Sfîntului Mare Mucenic Nichita, în care a aşezat şi moaştele făcătoare de minuni ale sfîntului. Sfîntul Mare Mucenic Nichita a luat cununa muceniciei la anul 372.