Sf. Mucenici Fior şi Lavru

Acestia au fost frati dupa trup, dupa duh si dupa vocatie: Amîndoi au fost crestini rîvnitori, si cu îndeletnicirea amîndoi maiestri taietori în piatra. Ei au locuit în Iliria. Un principe pagîn i-a angajat sa îi zideasca un templu ce urma a fi închinat idolilor. Dar s-a întîmplat ca la vremea lucrului, a sarit o aschie de piatra si a orbit ochiul fiului popei idolesc, Merentius, care se uita curios la lucrarea celor doi pietrari. Vazîndu-si fiul plin de sînge si cu ochiul scos, preotul cel idolesc a început sa strige cu mînie la cei doi pietrari, voind sa-i bata. Dar cei doi frati i-au zis ca de va crede în Domnul Hristos lisus Dumnezeu în Care credeau si ei, fiul lui se va vindeca. Pagînul a fagaduit. Atunci Sfintii Fior si Lavru s-au rugat cu lacrimi de umilinta catre Dumnezeu, Domnul Cel Viu, si au însemnat ochiul curs al copilului cu semnul Sfintei Cruci. Copilul s-a vindecat numaidecît, si s-a facut cu totul sanatos, asa cum fusese si mai înainte. Atunci Merentius si fiul lui au primit din tot sufletul Sfîntul Botez. La scurt timp amîndoi aveau sa ia cununa muceniciei prin foc, ca marturisitori ai lui Hristos. Dupa ce sfintii frati Fior si Lavru si-au savîrsit lucrarea templului, ei au ridicat deasupra lui o Cruce, au chemat toti crestinii de fata si au facut înaintea lui Dumnezeu rugaciuni de închinare a acestui templu Numelui Domnului lisus Hristos, cu priveghere de toata noaptea si cu cîntari. Auzind acestea, cezarul Iliricului i-a aruncat pe toti acei crestini în cuptoare de foc unde au ars de vii, iar pe Fior si pe Lavru i-a aruncat într-un put adînc, pe care 1-a umplut apoi cu necuratie. Astfel au murit sufocati sfintii. Sfintele lor moaste s-au aflat de abia dupa multi ani, si au fost mutate la Constantinopol.17 Sfintii Mucenici Fior si Lavru au baut paharul muceniciei în veacul al doilea dupa Hristos.