Sf. Mucenic Emilian

în timpul domniei lui Iulian Apostatul, în cetatea Dorostolon din Tracia, locuia un tînar pe nume Emilian, care era sluga a eparhului cetatii. Cînd împaratul apostat s-a pornit sa distruga crestinismul în întreg Imperiul Roman, trecîndu-1 prin foc si sabie, au fost trimisi împuterniciti imperiali si la Dorostolon, unde însa nu au gasit nici un crestin. Bucurîndu-se de aceasta, împuternicitul imperial a finantat un banchet maret în cinstea locuitorilor cetatii, poruncind si aducerea de jertfe idolilor. A urmat o orgie pagîneasca în întreaga cetate, care a tinut toata ziua si noaptea ce i-a urmat, în timpul acelei nopti, Emilian a cutreierat prin toate templele pagîne, pietele si strazile cetatii, darîmînd la pamînt toti idolii cu un baros. Cînd s-a înaltat ziua, vazînd acestea, tot orasul a fost cuprins de spaima. Se cautau peste tot faptasii distrugerii idolilor. A fost însfacat un taran care trecea linistit pe drum, pe lînga templu. Vazînd arestarea acestui nevinovat, Emilian si-a spus întru sine: „Daca voi ascunde ca eu am darîmat idolii la pamînt, ce plata voi avea înaintea lui Dumnezeu dintru aceasta? Mai curînd voi fi osîndit de El pentru ucidere de om." De aceea, alergînd înaintea judecatorului el si-a recunoscut si si-a proclamat toate faptele. Legatul imperial 1-a chestionat pe Emilian, cerîndui sa dezvaluie cine 1-a împins sa faca aceste distrugeri. Atunci mucenicul lui Hristos i-a zis: „Dumnezeu si constiinta mea mi-au poruncit sa distrug acesti stîlpi lipsiti de viata pe care voi îi numiti zei." Legatul a poruncit arunci biciuirea mucenicului, dupa biciuiri torturile, iar la urma uciderea prin aruncare în foc. Asa a sfîrsit viata pamînteasca a lui Emilian. El s-a încununat cu cununa vietii în optsprezece zile ale lunii iulie, din anul 362.