Sf. Cuvios Sisoe cel Mare

Sfîntul Sisoe a fost de neam egiptean, si ucenic al Sfîntului Antonie cel Mare. Dupa moartea sfintului sau povatuitor, Sfîntul Sisoe s-a dus si s-a salasluit într-un munte pustiu, numit al lui Antonie, unde vietuise mai înainte vreme întru aspre nevointe acel mare dascal al pustiei. Luînd asupra lui nevointe peste nevointe, Sfîntul Sisoe a ajuns la masuri mari, caci cu înfrînarile cele aspre el s-a facut blînd si nevinovat ca un milusel. Pentru aceasta Dumnezeu a turnat peste nevoitorul lui har peste har, asa încît Sfîntul Sisoe vindeca bolnavii, scotea afara duhurile rele si învia mortii. Sfîntul Sisoe a vietuit în acel munte pustiu timp de saizeci de ani. El a fost izvor al întelepciunii vietii celei vii pentru toti monahii si mirenii care alergau la el în necazuri, înaintea sfintei lui adormiri fata lui a stralucit ca soarele. Monahii cei strînsi în jurul lui stateau uimiti de aceasta. Iar cînd sfîntul si-a dat sufletul, toata încaperea s-a umplut de miros de bunamireasma. Sfîntul Sisoe a trecut la Ceruri fiind foarte batrîn de zile, la anul 429. Sfîntul Sisoe astfel îi învata pe monahi: «Din orice directie ar veni ispita asupra omului, el trebuie sa-si puna singura nadejde în Dumnezeu si sa se supuna deplin voii Lui, si sa recunoasca ispita care a venit asupra lui ca plata a pacatelor sale. Iar daca ceva bun i se întîmpla omului, atunci el trebuie sa recunoasca ca aceea a fost din pricina marii milostiviri si Purtarii de Grija a lui Dumnezeu.» Un monah 1-a întrebat pe Sfîntul Sisoe: «Cum sa fac sa-I plac lui Dumnezeu si sa-mi mîntuiesc sufletul meu?» Iar Sfîntul i-a zis: «Daca voiesti sa placi lui Dumnezeu, paraseste lumea, rupe-te de pamînt, lasa la o parte zidirea, apropie-te de Ziditorul cu lacrimi si cu rugaciune, si asa vei afla odihna si în veacul acesta si în cel ce va sa vie.» Iar 1-a întrebat un monah pe Avva Sisoe: «Cum sa dobîndesc smerenia?» Iar Sfîntul i-a zis: «Atunci cînd omul îi vede pe toti ceilalti ca fiind mai buni decît sine, atunci a dobîndit smerenia.» Avva Ammona i-a marturisit cu durere si cu întristare Avvei Sisoe ca el nu poate tine minte pe de rost toate cuvintele întelepte pe care le citeste, ca sa le poata spune mai departe oamenilor. Iar Avva Sisoe i-a zis: "Lucrul acesta nici nu trebuieste. Trebuieste însa sa dobîndesti curatia mintii si sa graiesti dintru acea curatie, punîndu-ti nadejdea în Dumnezeu."