+++ Naşterea Sfîntului Proroc loan, înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului

Cu sase luni mai înainte de a se înfatisa înaintea Fecioarei Maria care se afla la Nazaret, marele Arhistrateg ceresc Gavriil, îngerul Domnului, s-a înfatisat înaintea lui Zaharia, Marele Preot al Templului de la Ierusalim. Mai înainte ca sa vesteasca Nasterea tainica din Pururea Fecioara, arhanghelul a vestit nasterea minunata a unei femei sterpe, care deci nu putuse niciodata sa aiba copii, si care pe de asupra se afla si la adînci batrîneti. De aceea Marelui Preot Zaharia nici nu i-a venit sa creada cînd a auzit vestirea îngerului lui Dumnezeu, lucru pentru care a si fost pedepsit cu mutenie de catre acesta, ramînînd mut pîna la opt zile dupa nasterea copilului loan. în acele zile rudeniile lui Zaharia si ale Elisabetei s-au adunat la casa lui Zaharia pentru sarbatoarea taierii împrejur si numirii copilului. Cînd tatal a fost întrebat ce nume voieste sa dea fiului lui, el, fiind mut, a scris pe o tablita, „loan." In clipa aceea limba lui s-a dezlegat, si batrînul Zaharia a grait. Casa lui Zaharia se afla pe culmile dintre Betleem si Hebron. în tot Israilul s-a împrastiat ca fulgerul vestea ca îngerul Domnului a venit la Zaharia, ca el a fost lovit cu mutenie pentru ca nu 1-a crezut, dar ca acum copilul s-a nascut iar mutenia lui Zaharia s-a ridicat de la el cînd a scris pe tablita numele copilului, „loan." Vestea aceasta a ajuns chiar pîna la urechile lui Irod. De aceea, cînd el a trimis garzile ucigase care sa ucida toti copiii, el le-a indicat în special tinutul muntos în care locuia Zaharia, spre a fi ucis si micul loan. Elisabeta însa s-a ascuns bine împreuna cu copilul, înnebunit de spaima si de ura, dracescul Irod a trimis soldati la templu, ca sa fie aflat preotul Zaharia si sa i se ceara fiul lui, spre a fi omorît. Caci asa s-a întîmplat ca era iar rîndul lui Zaharia ca sa slujeasca la Templul din Ierusalim. Asa a fost ucis Zaharia între Poarta de intrare în curtea templului si Altar, iar sîngele lui curs pe dalele de piatra s-a pietrificat acolo, spre osînda vesnica si marturie împotriva lui Irod. Elisabeta s-a ascuns cu copilul ei într-o pestera, unde ea a si murit la scurt timp dupa aceea. Iar copilul a ramas si a crescut în pustie, avîndu-L drept pazitor puternic pe Dumnezeu iar drept slujitori devotati pe îngerii Lui.