Sf. Ierarh Toma, patriarhul Constantinopolului

Toma a trait în timpul împaratilor Mauriciu si Foca, pe cînd patriarhi au fost Sfintii loan Postitorul si Chiriac. Marea lui rîvna si evlavie pentru cele sfinte au atras atentia Sfîntului Patriarh loan, care 1-a rînduit vicar patriarhal. Dupa moartea lui Chiriac, Toma a fost ridicat patriarh în locul lui. Acest timp a fost marcat de un eveniment tainic, minunat: în timpul unei procesiuni cu cruci, acestea au început sa se miste de la sine si sa se loveasca una pe cealalta. Poporul a ramas uimit si înspaimîntat. Cînd semnul acesta a ajuns la urechile Patriarhului, el 1-a chemat de fata pe Teodor Sicheotul, sihastru vestit înzestrat cu darul discernamîntului duhovnicesc, spre a tîlcui poporului întelesul acestui semn. Patriarhul 1-a rugat cu lacrimi pe sihastru sa-i tîlcuiasca care este voia lui Dumnezeu prin acest semn. Cuviosul Teodor s-a rugat lui Dumnezeu si i-a descoperit patriarhului ^ca acest semn vesteste mari nenorociri, atît pentru Biserica, cît si pentru împaratia Greceasca, care vor veni peste cei mari si popor din cauza luptelor de credinta si a celor interne, politice. Acest semn prevestea ca crestinii vor lupta si se vor ucide între ei, ceea ce a si ajuns sa se întîmple în scurt timp. Sfîntul Patriarh Toma 1-a rugat pe Cuviosul Teodor sa se roage ca Dumnezeu sa-L ia la Sine pe el, Toma, ca sa nu traiasca si sa vada toata aceasta urgie. „Voiesti sa vin eu însumi la tine, sau voiesti mai degraba sa ne întîlnim amîndoi înaintea Scaunului lui Dumnezeu?" Asa a raspuns Teodor rugamintii Patriarhului, ceea ce însemna ca Patriarhul va muri curînd. Cu adevarat, chiar în ziua în care a primit cuvîntul Cuviosului, Patriarhul sa îmbolnavit si a murit. La scurt timp dupa aceea, Cuviosul Teodor a murit si el. Sfîntul Toma s-a stramutat la locasurile cele ceresti la anul 610 dupa Hristos.