Sf. lacob Postitorul

Acest sfînt lacob a trait în veacul al saselea. El a fost atît de desavîrsit în viata cea dumnezeiasca, încît Dumnezeu i-a daruit darul de a vindeca bolile grave ale oamenilor numai cu rugaciunea. Dar urîtorul oamenilor diavol 1-a învaluit pe acest placut al lui Dumnezeu cu multe si mari ispite. Odata niste oameni ticalosi si destrabalati au trimis la el o desfrînata. Ea s-a dus sub prefacatoria lacrimilor la el, dar cu scopul de a-1 ademeni la pacat. Vazînd ca inima lui începe sa slabeasca, Sfîntul lacob si-a ridicat mîna dreapta si a bagat-o în flacara focului, tinînd-o acolo pîna cînd a ars cu totul. Vazînd aceasta femeia s-a umplut de groaza, s-a pocait si si-a schimbat viata. Dar alta data Sfîntul lacob nu a mai fugit cu aceeasi tarie de ispita, si a cazut astfel: niste parinti au adus la el pe fiica lor care era îndracita, au lasat-o la usa chiliei lui si au plecat. Sfîntul cu adevarat a vindecat-o, dar mai apoi a pacatuit cu ea, apoi ucis-o si a aruncat cadavrul într-un rîu, ca sa-si ascunda fapta. Caci stiut este ca de la adulter si pîna la crima nu este decît un pas. Lucru de mirare si cutremurator este însa ca acest Sfînt lacob nu si-a pus capat zilelor de deznadejde, ci mai curînd a vrut sa se pocaiasca de aceste cumplite crime, lucru pe care 1-a facut astfel: timp de zece ani dupa aceea el a intrat într-un mormînt deschis, nemaivrînd sa iasa de acolo niciodata, în acei ani s-a întîmplat o cumplita seceta prin acele locuri, din care mureau si oamenii si animalele. Cînd a vazut ca rugîndu-se fierbinte, Dumnezeu trimite ploaie, a cunoscut ca Dumnezeu 1-a iertat. Avem aici exemplul unui om ale carui ispite si cumplite suferinte se aseamana cu cele ale împaratului si Prorocului David: vedem aici cît de pervers si de spurcat este diavolul. Mai vedem cum Dumnezeu uneori îngaduie unor astfel de uriasi ai sfinteniei sa cada, ca mai apoi, prin pocainta adevarata, cu inima cu adevarat umilita si zdrobita, ei sa cunoasca si mai adînc ce este marea milostivire si iertare a lui Dumnezeu, Care puternic este sa ierte orice pacat atunci cînd vede zdrobirea inimii celui care a pacatuit, si ca se pedepseste si se osîndeste mai întîi el însusi.