Sf. Mucenic Mavrichie [Mauriciu] şi a celor şaptezeci de ostaşi împreună cu dînsul

în timpul domniei împaratului Maximian s-a pornit salbatica prigoana împotriva crestinilor. Mavrichie era generalul armatei stationate în cetatea siriana Apamea. Paginii 1-au pîrît pe acest general împaratului ca pe unul ce era Crestin si propovaduia credinta crestina printre soldatii sai. Pentru investigari a sosit în cetate însusi împaratul, împreuna cu Mavrichie au fost adusi împreuna la ancheta si saptezeci dintre soldatii sai. Printre acestia se afla si Fotinius, fiul lui Mavrichie. Nici lingusirile împaratului si nici amenintarile lui nu au putut sa-i clinteasca pe acesti adevarati eroi. Amenintarilor împaratului, ei raspundeau: „O împarate, nici urma de teama nu se afla în sufletele sanatoase si puternice ale celor care îl iubesc pe Dumnezeu!" Cînd la porunca împaratului au fost devestiti de hainele si centurile lor ostasesti, ei au raspuns: „Domnul Dumnezeul nostru ne va îmbraca în vesminte care niciodata nu se vor mai învechi, si ne va încinge cu brîiele slavei celei vesnice!" Cînd împaratul i-a admonestat ca dispretuiesc înaltele insemne ale demnitatii lor ostasesti, ei au raspuns: „Fara cinste îti este cinstea cu care ne-ai cinstit pe noi, împarate, caci pe Dumnezeu L-ai uitat, Cel Care ti-a dat tie împaratie!" Apoi împaratul a poruncit ca mai întîi sa fie ucis Fotinius, sub ochii tatalui sau, spre a-1 înfricosa, pe el si pe ceilalti ostasi. Dar Mavrichie a strigat: „Dorinta noastra cea mai fierbinte tu o îndeplinesti, O Ucigasule, caci pe ostasul Fotinius la ceruri îl trimiti, înaintea noastra!" împaratul apoi i-a condamnat la o moarte ce i-a aratat lui întreaga ticalosie: ei au fost adusi la un loc mlastinos, noroios, bîntuit de tot felul de tîntari, viespi, si alte insecte întepatoare si veninoase. Ostasii împreuna cu generalul lor au fost dezbracati pîna la piele, unsi cu miere de albina si legati de copaci, astfel încît acele viespi sa-i întepe pîna la moarte. Dupa zece zile de chinuri dintre cele mai groaznice, ei si-au dat sufletele în mîinile lui Dumnezeu, stramutîndu-se, dupa atîta chin, la locasurile cele ceresti unde cu îngerii pururea se veselesc. Crestinii au luat în taina trupurile lor si le-au îngropat cu cinste. Acesti viteji ostasi ai lui Hristos au primit mucenicia la anul 305 de la întruparea Sa.