Sf. Mucenic Sebastian şi a celor împreună cu dînsul

Acest slavit sfînt s-a nascut în Italia si a fost crescut la Milano. Tînar fiind, el s-a închinat slujbei armelor. Deoarede primise o educatie foarte înalta si aleasa, si de asemenea era foarte frumos la trup si foarte viteaz, el a fost îndragit de împaratul Diocletian, care 1-a numit capitan al garzii lui imperiale. Dar în taina Sebastian era crestin si se închina Dumnezeului Celui Viu. Fiind un barbat al onoarei, drept si foarte milostiv, comandantul. Sebastian a fost foarte iubit de soldatii lui. Ori de cîte ori îi statea în putere el îi scapa de la moarte pe crestini, si ori de cîte ori lucrul acesta nu îi era cu putinta, el îi îndemna pe crestini sa moara pentru Hristos si sa nu se lepede de El, întorcîndu-se la spurcata închinare a idolilor. Doi frati, Marcus si Marchelinus, care fusesera întemnitati pentru Hristos si din pricina torutrilor bestiale erau aproape gata sa se lepede de El, au fost întariti în Credinta de Comandantul Sebastian, care i-a încurajat sa nu se teama sa moara pentru Hristos, ci sa primeasca moartea cu bucurie, spre a lor sigura mîntuire. Graindu-le lor astfel fata lui a stralucit ca un soare. Sfîntul Sebastian si-a întarit învatatura cuvîntului si cu minunile: el a vindecat-o pe Zoe, sotia temnicerului Nicostrat, care era muta de sase ani; el a adus-o pe Zoe, pe Nicostrat si pe toata casa lor la Sfîntul Botez; el 1-a vindecat pe Tranquillinus, tatal fratilor Marcus si Marcellinus, de cumplita boala a gutei si a durerilor la picioare de care acela suferea de unsprezece ani, si 1- a adus la Sfîntul Botez împreuna cu toata casa lui; el 1-a vindecat pe eparhul roman Chromatie de aceeasi boala si la adus pe el si pe fiul lui, Tiburtie, la Sfîntul Botez. Prima care a luat mucenicia a fost Sfînta Zoe, pe care au prins-o la mormîntul Sfîntului Apostol Petru, unde se ruga lui Dumnezeu. Dupa ce au torturat-o bestial, au aruncat-o în Rîul Tibru. Apoi J-au prins pe Tiburtie. Judecatorul a pus carbuni aprinsi înaintea lui, cerîndu-i sa aleaga între viata si acel fel de moarte, adica, ori sa puna tamîie pe carbuni si sa tamîieze înaintea necuratilor idoli, ori sa urce însusi cu talpile goale pe acei carbuni. Sfîntul Tiburtie, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a pasit cu picioarele goale pe acei carbuni aprinsi si a ramas nevatamat. El dupa aceea a fost decapitat. Sfîntul Nicostrat a fost omorît cu o tepusa, Sfîntul Tranquillinus a fost înecat, iar Sfintii Marcus si Marchellinus au fost torturati bestial si strapunsi cu sulite. A fost adus apoi înaintea lui Diocletian si Sfîntul Sebastian. Diocletian 1-a învinuit de tradare, dar Sfîntul Sebastian a raspuns: "Eu pururea m-am rugat Domnului meu Hristos pentru sanatatea ta si pentru pacea Imperiului Roman." împaratul a poruncit ca Sfîntul Sebastian sa fie despuiat de haine si sa-i fie strapuns trupul cu sageti. Soldatii au executat ordinul, strapungînd trupul mucenicului cu atîta multime de sageti, încît trupul nu se mai vedea de numarul lor. Pe cînd toti au crezut ca este mort, el s-a aratat viu si complet sanatos. Atunci pagînii 1-au omorît lovindu-1 cu ciomege si taindu-i trupul în bucati. Sfîntul Mucenic Sebastian a luat cu cinste si cu marire mucenicia pentru Hristos Domnul si s-a stramutat la locasurile cele de El gatite lui, la anul 287. împarat al Imperiului atunci a fost Diocletian, iar Episcop al Romei, Gaius.