Sf. Ambrozie, Episcopul Mediolanului (Milanului)

Acest mare Sfînt Parinte al Ortodoxiei Crestine s-a nascut dintr-o stirpe imperiala. Tatal lui a fost deputatul imperial pentru Galia si Spania, dar pagîn cu credinta, însa maica lui a fost crestina. Pe cînd era în leagan, un roi de albine a venit asupra lui, au prelins pe buzele lui miere, si au plecat fara sa îi faca nici un rau. Si, cînd era înca prunc mic, el si-a întins mîna si a grait proroceste: "Sarutati-o, caci voi fi arhiereu!" Dupa moartea tatalui lui, împaratul 1-a numit reprezentant al sau în provincia Liguria [nordul Italiei], în care cetatea de resedinta era Mediolanul [Milanul]. Murind Episcopul Milanului, s-a stîrnit cearta apriga între Crestinii Ortodocsi si cei eretici, arieni, cu privire la cine sa fie urmatorul episcop. Sfîntul Ambrozie a intrat în biserica ca sa instaureze linistea, caci aceasta era misiunea sa. Atunci a strigat un prunc de la sînul maicii lui asa: "Ambrozie sa ne fie episcop!" Tot poporul a vazut în strigatul limpede al copilului degetul lui Dumnezeu, si 1-au ridicat pe Ambrozie arhiereu al eparhiei lor, macar ca el se lepada. Astfel, Sfîntul Ambrozie a primit Sfîntul Botez, a trecut prin toate rînduitele trepte preotesti si a fost sfintit episcop în durata unei singure saptamîni. De pe scaunul arhieresc Sfîntul Ambrozie a întarit Credinta Ortodoxa, a stîrpit neghina ereziei, a împodobit sfintele biserici, a propovaduit credinta la pagîni, a scris minunate carti de adînca învatatura crestina si a fost icoana si pilda de vietuire adevarata dupa Dumnezeu, ca un adevarat pastor crestin. El a compus scumpa cîntare Pre Tine Te laudam. Acest slavit ierarh la care veneau oameni din tari departate ca sa se îmbogateasca cu cuvîntul, cu întelepciunea si cu sfatul lui, a fost un om foarte sobru si înfrînat, vesnic treaz si priveghetor. El dormea foarte putin, se nevoia si se ruga neîncetat, si postea în fiecare zi, afara de sfintele zile de Sîmbata si Duminica. De aceea i-a daruit lui Dumnezeu sa vie vazator de taine, sa contemple sfinte minunile Lui si sa fie însusi facator de minuni. El a descoperit sfintele moaste al mucenicilor Protasie, Ghervasie, Nazarie si Chelsus, care au zi de praznuire în paisprezece zile ale lunii octombrie. Blînd cu cei umili, el statea fara frica înaintea puternicilor zilei. El i-a adus împaratesei Iustina dreapta învinuire de erezie, 1-a blestemat pe Maximus tiranul si asasinul, si 1-a oprit pe împaratul Theodosie sa intre în biserica pîna ce un se curateste mai întîi de pacat. El a refuzat sa îl primeasca pe Evghenie, tiranul care s-a intitulat pe sine împarat. Dumnezeu i-a daruit acestui mare placut al Lui har peste har, încît el a înviat si mortii, a scos afara diavolii din oameni, a vindecat bolnavii de bolile lor incurabile si a vestit mai înainte viitorul. Sfîntul Ambrozie al Mediolanului s-a savîrsit cu pace în dimineata Slavitului Praznic al învierii Domnului din anul 397.