+++ Sf. Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

Acest glorios sfînt, praznuit si astazi de popoarele din întreaga lume, a fost unicul fiu al unor oameni de rang înalt si foarte bogati din cetatea Patarelor Lichiei, pe numele lor Theofan si Nonna. Fiind acesta singurul copil daruit lor de Domnul, parintii au întors înzecit lui Dumnezeu bogatul lor dar, închinîndu-1 pe fiul lor slujirii Lui celei sfinte. Sfîntul Nicolae a învatat viata cea duhovniceasca de la unchiul lui, Nicolae, Episcopul Patarelor, si a fost de acesta tuns întru îngerescul chip la Mînastirea Noului Sion de unchi întemeiata. Dupa moartea parintilor, Sfîntul Nicolae a împartit toata colosala avere mostenita saracilor, nepastrînd pentru sine absolut nimic. Preot fiind în Patara, el s-a facut tuturor vestit si fara sa vrea prin a sa milostenie de pomina, pe care o facea ascunzînd cu grija fapta cea buna, dupa cuvîntul Domnului: Sa nu stie stînga ta ce face dreapta ta (Matei 6: 3). închinîndu-se apoi pe sine cu totul singuratatii si tacerii, gîndind sa petreaca întru acestea pîna la moarte, a auzit la o vreme un glas din cer care i-a zis: Nicolae, în mijlocul poporului sa-ti savîrsesti nevointa ta, daca voiesti sa fii încununat de Mine. îndata dupa aceasta vestire, si prin a Domnului minunata purtare de grija, Sfîntul Nicolae a fost înaltat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei. Milostiv, întelept si neînfricat, Sfîntul Nicolae a fost pastorul cel bun al turmei sale. în vremea prigoanelor contra crestinilor declansate de Diocletian si de Maximian, Sfîntul a fost aruncat în temnita, dar chiar si de acolo instruia si învata zi si noapte poporul întru Legea lui Dumnezeu. Sfîntul Nicolae a fost unul dintre Sfintii Parinti de la Sinodul întîi a toata lumea de la Niceea, din anul 325, unde, din rîvna arzatoare pentru adevarul dogmelor credintei, a mers în mijloc si 1-a lovit întru Numele Domnului cu a lui sfintita mîna peste necurata lui fata pe ereticul Arie cel cu nume urît. Pentru aceasta el a fost scos din Sinod si din scaunul sau episcopal pentru o vreme, pîna cînd însusi Domnul si Preacurata Lui Maica de Dumnezeu Nascatoarea S-au aratat mai multor ierarhi de frunte, descoperindu-le acelora ca din porunca de sus s-a facut minunata lovirea aceea. Aparator înflacarat al adevarului lui Dumnezeu, Marele Sfînt Nicolae a fost pururea neînfricat întru apararea dreptatii printre oameni, în doua rînduri el a mîntuit de la condamnare nedreapta la moarte trei barbati. Milostiv, credincios si iubitor de dreptate, el a umblat prin mijlocul poporului ca un înger al lui Dumnezeu. El a fost socotit sfint de popor chiar din timpul vietii lui, si chiar din timpul vietii lui oamenii chemau cu credinta numele lui întru necazuri si se mîntuiau. El venea si în vis si aievea înaintea celor care chemau cu credinta numele lui, si îi ajuta usor si grabnic, fie ca aceia se aflau aproape sau foarte departe. Fata lui stralucea ca fata lui Moise, simpla lui prezenta mîngîia si curata poporul, umplîndu-le sufletele de pace, bucurie si buna voire. La batrînetele lui Sfintul s-a îmbolnavit pentru putina vreme si, dupa o viata preaplina de nevointe aspre si pline de roada, s-a stramutat la Domnul spre a se bucura pururea de odihna vederii Fetei Lui, si spre a ajuta pe mai departe, de acolo, pe credincosii de pe pamînt cu aceleasi si mai bogate neîncetate faceri de bine, spre a Domnului slava. Sfintul Mare Dascal al lumii si Ierarh Nicolae Episcopul Mirelor Lichiei s-a stramutat la vesnica viata în sase zile ale lunii decembrie, din anul 343 dupa Hristos.