Sf. Preacuvios Varlaam şi a lui loasaf, Prinţul Moştenitor

Aceştia au fost mari asceţi din ţara Indiei, care a fost luminată de Sfîntul Apostol Toma. loasaf a fost fiul şi moştenitorul regelui Abenner. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, el a fost cercetat de bătrînul Varlaam, care 1-a învăţat Credinţa Creştină şi i-a dăruit Sfîntul Botez. După aceea bătrînul s-a retras într-un munte pustiu la viaţa sihăstrească, iar loasaf a rămas să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le-a biruit. loasaf a reuşit în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, regele. După botezul lui, regele a mai trăit patru ani în penitenţă foarte aspră, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sîngeros al creştinilor şi ucigaş al lor. Murind regele, şi trecînd la o viaţă mai bună, tînărul prinţ moştenitor loasaf a încredinţat conducerea ţării prietenului lui, Varahia, şi s-a retras în pustie spre a îşi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pămînt a fost ca să îl mai vadă măcar o dată pe dascălul lui sfint, Avva Varlaam. Dumnezeu întru a Sa milostivire i-a împlinit această dorire, şi întro zi loasaf a stat înaintea peşterii învăţătorului lui şi a strigat: „Binecuvîntează-mă pre mine, Părinte!" Avva Varlaam s-a nevoit în pustie timp de şaptezeci de ani, trăind cu totul o sută de ani pe pămînt. Sfîntul loasaf şi-a lăsat domnia la vîrsta de douăzeci şi cinci de ani şi a intrat în pustie, unde s-a nevoit vreme de alţi treizeci şi cinci de ani. Aceşti doi mari sfinţi indieni L-au iubit din tot sufletul, din tot cugetul, şi din toată vîrtutea lor pe Domnul Hristos şi, după ce au adus multe suflete la adevărata credinţă, au intrat întru fericirea cea neîmbătrînitoare a Domnului lor.